Lift în liceu, toalete curate şi moderne, cantină şi zonă de băut cafeaua, teren de sport spaţios şi plin de aparate pentru fiecare zonă a corpului, acestea sunt doar unele dintre dotările pe care un liceu din Ankara le poate avea.
Unele şcoli sau licee din România nu au nici măcar apă caldă sau toaleta în incintă, de lift şi alte utilităţi nici nu mai putem vorbi.
Am avut şansa, acum o lună, să fac o vizită într-un astfel de liceu. Prima dată pot spune că eram rezervat referitor la sistemul educaţional de acolo şi în special la dotările pe care le pot găsi într-o şcoală.
Cum am ajuns în curtea liceului, am fost întâmpinaţi de elevi, toţi fiind foarte deschişi şi prietenoşi. În câteva clipe, toţi elevii colegiului s-au aliniat de parcă ar fi fost în armată şi au început să cânte imnul ţării lor. Am aflat mai apoi că dimineaţa asta obişnuiesc să facă. După ceremonia de deschidere am fost martor la o oră de curs, sălile fiind dotate cu table interactive. După o oră de curs, corespondentul meu mi-a făcut un tur al liceului pentru a descoperi, în cele patru etaje pe care le avea, că există şi o sală de antrenamente, o sală de pictură, biblioteca ordonată şi aşezată corespunzător, iar la parter cantina, sau, mai bine spus, zona de cafeterie, unde elevii îşi puteau cumpăra de mâncare, începând de la burgeri până la pizza şi multe altele, mâncarea fiind foarte gustoasă şi proaspătă. Este de precizat că la ei un kebap era în jur de 7 lei, având un gust foarte bun, iar băuturile costau între 50 de bani şi 1,5 lei. Am întrebat copiii de acolo despre părerea lor vizavi de preţuri, ei spunând că sunt foarte accesibile pentru toate buzunarele.
Pot spune că, după timpul petrecut în şcoala lor, am observat unul dintre cele mai importante lucruri, lipsa bullyingului, fiecare dintre elevi fiind foarte prietenos cu ceilalţi, neţinând cont de cum se îmbracă, de cum arată sau cum vorbeşte persoana respectivă.
În ceea ce priveşte aspectul religios, am aflat că vinerea este ziua lor obligatorie de rugăciune, ei fiind nevoiţi să meargă în moscheea amenajată în curtea liceului pentru a se ruga împreună.
În concluzie, şcolile din Turcia nu au cum să fie comparate cu cele din România, începând de la mentalitatea elevilor, educaţia şi disciplina lor şi terminând cu condiţiile şi strictul necesar pe care îl are orice elev dintr-o şcoală.
